În subiectul anterior am facut cunoștinta cu „Invidia la munca”,punând in lumina situații mai ușor detectabile în care aceasta se manifestă și influențează atât individul cât și echipa și performanța generală.
Continuăm acum să descifrăm aspectele mai subtile ale invidiei în mediul organizațional, dezvăluind implicații profunde asupra vieții și sănătății firmei.
Este esențial să căutăm semnele invidiei, atât la noi înșine, cât și în echipele pe care le conducem. Impactul acesteia, când rămâne mascată, poate deveni neobișnuit de agresiv.
Cănd rămăne mascată, invidia devine neobișnuit de agresivă
Un tip de comportament greu descifrabil apare atunci când un angajat, fără să conștientizeze propria invidie, încearcă inconștient să o stârnească în ceilalți. Acesta își expune calitățile și competențele în mod ostentativ, fără ca acestea să fie solicitate. În timp, acest efort de a construi o imagine de superioritate generează în echipă competiție, invidie și ostilitate.
Dacă persoana în cauză este chiar managerul, situația devine și mai delicată. Echipa poate fi sufocată de o atmosferă tensionată, care afectează motivația și cooperarea.
„De ce să îi creștem pe cei tineri?!Ne vor lua locul!”
La vărsta maturității profesionale ar fi să ne bucurăm de realizările obținute și să permitem accesul generațiilor mai tinere la cunoștințe, succes și viitor. Cănd există regretul că nu am atins nivelul dorit sau că pierdem în favoarea tinereții, atunci invidia excesivă poate face acest stadiu al vieții foarte dificil, atăt pentru persoană căt si pentru echipa din care face parte. Acest lucru poate duce la blocaje în transferul de cunoștințe și mentorat, afectând creșterea organizațională.
Un angajat „greu de mulțumit”
Cu o puternica invidie neprocesată, un angajat performant nu poate suporta succesul, situația plăcută și bucuria altcuiva. Deși are succes profesional, nu poate simți recunoștința oferită de manager sau colegi, nu se poate bucura de ceea ce primește, nu poate crea relații armonioase în echipă. Astfel intră într-un cerc vicios în care inadecvarea în echipă potențează invidia, care la răndul ei potențează inadecvarea.
Competiția – ingredient esențial al vieții organizaționale
Fără recunoașterea sentimentelor competitive între colegi, precum și între firma și lumea exterioară, este foarte dificil ca o organizație să se dezvolte și să crească. Competiția trebuie gestionată astfel incat să permită suficient spațiu pentru cooperare.
Anumite organizații și angajații lor nu reușesc să se implice într-un mod competitiv cu alte organizații din teamă de propria lor invidie. Atunci când indivizii, echipele și organizațiile sunt confruntate cu rivalități interne și externe, pot experimenta un sentiment de paralizie sau retragere din mediul competitiv, pierzând astfel oportunități valoroase.
Repudierea invidiei- o soluție contraproductivă
Am întâlnit situații în care managerul, cunoscând reacția cinică a echipei la succesul unui coleg, încearcă din răsputeri să o evite alegând sa minimalizeze sau să ignore succesele individuale. În loc să celebreze realizările, acestea sunt trecute sub tăcere, ceea ce afectează moralul și motivația. De asemenea, frica de invidie poate inhiba creativitatea și spontaneitatea, făcând ca echipele să devină pasive și lipsite de inițiativă.
„Invidia față de creativitate intensifică rezistența la schimbare, atașamentul excesiv față de aranjamentele existente, exagerarea riscurilor implicate …” (Halton, 2004)
Propunerea unei idei de către un membru al echipei, ce ar putea fi generatoare de succes, este ascunsă, neverbalizată pentru a nu stârni un val de bășcălie sub care se ascunde invidia. În timp se ajunge la izolarea unor membri în echipă. Aceștia își pierd spontaneitatea și nu își mai manifestă creativitatea. Oamenii devin inchisi, singuratici. Cănd nu mai stărnim invidia totul devine plat, conform, nu se mai întâmplă nimic deosebit, nu mai îndrăznește nimeni să iasă în față.
Rolul managerul în menținerea unui echilibru delicat
Competiția poate fi periculoasă, chiar distrugătoare, dacă este exercitată pentru a anihila pe celălalt. Cooperarea și competiția sunt intrinsec legate, depind una de cealaltă, și necesită un echilibru constant. Provocarea managerului este să găsească modalitățile de gestionare a tensiunii dintre cele doua forțe, cooperare și competiție, fără a alimenta invidia sau a compromite coeziunea echipei.
Invidia este inevitabilă în viața organizațională. Înțelegerea și gestionarea acesteia sunt esențiale pentru sănătatea echipelor și succesul organizației. Surorile ei mai mari – gelozia și lăcomia – reprezintă provocări la fel de importante, despre care vom discuta într-un viitor episod.
Bibliografie:
Gianluca Biggio, 2016 – „Recognizing and Managing Envy through Organisational Counselling” Organizational and Social Dynamics
William Czander, 1993 –The Psychodynamics of Work and Organizations -Theory and Application -Guilford Press
Francesca Cardona – ‘Not Born to Compete’: Individual and Organisational Reluctance to Compete1 _Organizational and Social Dinamics 2010
