Confuzia de rol dauneaza grav…relatiilor

Pe scena vietii de adult patru roluri ne sunt oferite: profesional, social, parental si de cuplu, fiecare rol fiind modelat de tipul de relatie in care suntem.

Pentru rolul profesional ne pregatim inca din prima clasa de scoala, in rolul social jucam alaturi de prieteni, rolul de parinte apare pentru unii dintre noi chiar inainte de a deveni mama sau tata, iar rolul de partener in cuplu  poate fi cel mai provocator dintre cele patru. 

Intuitiv par usor de separat, insa deseori ne incurcam in alegerea lor. Cand confuzia de rol ajunge sa stapaneasca relatiile, ambiguitatea, incalceala si chiar haosul ne guverneaza viata.

Sa privim la matematica relatiilor: combinari de patru(4) roluri luate cate doua(2) ne ajuta in deslusirea confuziilor.

Un exemplu frecvent intalnit in firmele mici (uneori si in cele mari) este atunci cand un manager se preocupa excesiv de problemele personale ale unui angajat, luand pe umerii sai, in mod repetat, rezolvarile din viata acestuia. Confuzia intre postura de manager cu cea de parinte va crea in timp un cost enorm pentru conducator, atat la nivel personal ca salvator permanent, dar si la nivelul companiei prin eticheta de „favoritism”. 

O alta confuzie apare in procesul de evaluare a performantei, unde rolul de prieten este foarte aproape de cel de manager. „ Aseara am baut bere impreuna si astazi sunt nevoit sa il evaluez… nu stiu de ce imi e dificil…”afirma managerul. Intelegerea si acceptarea rolului ocupat in momente diferite creeaza dificultati atat pentru manageri, cat si pentru angajatii din echipele lor.

Poate cea mai costisitoare confuzie este cea dintre parteneri in afaceri si in cuplu. Rolul profesional suprapus peste cel de partener de cuplu, in special in momentele conflictuale, ii duce pe cei doi parteneri intr-un vartej de situatii condimentate cu reprosuri, distrugand ambele relatii – si cea din afacere si cea de cuplu. 

Acasa, cand ajut la teme copilul, conform paradigmei „ toti parintii fac teme, altfel nu performeaza copilu” amestec rolul de parinte cu cel de profesor, stricandu-le pe amandoua. Copilul ramane cu amintirea duritatii si constrangerii parintelui, devenit profesor fara abilitati si rabdare,  pastrand o angoasa cu ecouri puternice in viata de adult.

Cand parintele isi angajeaza copilul in propria firma, ignorand in cazul lui considerarea unei fise de post serioase, cu drepturi si mai ales responsabilitati, va crea haos nu doar in firma, ci si in viata personala a fiului/fiicei. Acesta din urma poate ameti in gestionarea relatiei cu cele doua roluri, manager si parinte, mergand pana la situatii dramatice pentru copil.

„Eu sunt prietena fiicei mele, ne spunem si impartim tot ca fetele” creeaza o confuzie mare pentru copil, care nu mai intelege interdictia atunci cand aceasta l-ar proteja, autoritatea fiind diluata de prietenie. Si apoi parintele intreaba „oare de ce nu ma asculta cand ii spun sa nu vina tarziu acasa?” A fi iubitor, atent cu copilul si apropiat de el, include fermitate si responsabilitate de parinte si dupa ce fiul devine adult, putem lua rolul de prieteni.

Despre incurcatura dintre rolul de prieten si cel de partener de cuplu se poate scrie mult, si ca sa nu plictisesc amintesc doar o confuzie dureroasa: cea mai buna prietena a sotiei a ….plecat cu sotul acesteia…. „ca deh, era aproape, faceau totul impreuna, erau nedespartiti  si se intelegeau asa de bine toti patru!”

Frecventa cu care intalnesc confuzia de rol in cabinet, in firme si in scoli ar putea sugera un aspect specific romanilor, posibil dezvoltat odata cu democratia. Alegerea si asumarea rolului potrivit situatiei nu este un proces simplu, derulat sub un slogan de tipul „ trebuie sa gandim pozitiv”. Aspecte inconstiente, emotii generate de specificul situatiilor ne conduc catre alegeri nepotrivite, desi constient nu le dorim. 

Simpla poate fi o intrebare pe care sa ne-o adresam in momente dificile traversate in relatii  „eu in ce rol sunt acum?”.